Azi am mai îmbătrânit cu 1 an, a mai trecut 1 an în care s-au întâmplat și bune și rele, dar am „bătrânețea” m-a învățat să iau viața așa cum vine, fără să încerc să-mi fac sânge rău, toate ușor ușor se pun pe făgașul lor. Tata, îmi tot spunea acum ceva ani niște vorbe.. „toate la timpul lor”.. pe atunci credeam că sunt vorbe spuse aiurea. Acum am ajuns la aceste vorbe.
Îmi doream acum ceva ani, să fac ceva repede, să nu fie prea târziu, să una, să alta, acum, nu-mi doresc decât să fiu sănătos și cu mintea limpede, că le-oi rezolva pe toate. Ce să mai, gândesc ca la 32 de ani, ce mama măsii.. un număr destul de mare zic eu.
În rest, ce să zic.. toate bune și frumoase, se pun toate pe drumul lor, și din păcate îmbătrânesc.. 🙂