Azi după ceva vreme de când n-am mai dat prin colțul de statistică, am observat un lucru bun zic eu. De când scriu mai des pe blog, se pare că și statisticile cresc. Adică, înainte când scriam odată la săptămână, într-un caz fericit, dacă intrau 4-5 rătăciți pe zici, era bine.
Să nu se înțeleagă aiurea, eu îmi respect rătăciții mei, și chiar le mulțumesc, că intră aici chiar și în acele perioade în care eu n-am chef de scris, și speră să găsească ceva nou, dar după cum mulți dintre noi, acești rătăciți, știm că viața de „blogger” nu este tocmai cum scriu prin șpemii articole motivaționale.
Știm prea bine că sunt momente în care ai scrie și 10 articole pe zi, și de altfel sunt momente când n-ai chef să scrii un articol pe săptămână. Însă atunci când nu scrii și statisticile spun că mai vine cineva pe blogul tău, parcă ai fi în stare să-i dai și un premiu acelui cineva.
Cel puțin așa sunt eu, adică, dacă văd că intra lume pe blog, și mai și comentează la câte un articol vechi, chiar dacă eu n-am mai postat de mult.. Bă nene, parcă îmi vine să-l iau în brațe pe acel cineva. Evident, metaforic vorbind. 🙂
