În această dimineață am realizat cât de norocoși sunt unii oameni, și cât de puțin merită uneori. Aseară, eram așa într-un moment de luciditate i-aș putea spune, și stăteam pe gânduri, iar gândurile m-au purtat undeva prin copilărie.. Acolo mi-am adus aminte de jocurile copilăriei, de viața fără stres, de inocența copilăriei în general.. și, mi-am adus aminte de un anumit vecin, cu care ieșeam la fotbal, la o miuță, un tenis de picior, etc.. și acel vecin, nu mai este printre noi de ceva ani chiar..
A murit în jurul vârstei de 20 de ani.. n-are rost să intru în detalii.. apoi gândul m-a dus la o fostă colegă de clasă, 1-4 parcă.. sau 5-8.. ceva de genu.. și.. ea a murit evident de tânără, undeva în jurul a 12-13 ani.. etc.. mă gândeam așa.. ce perisabilă este viața noastră și cât de puțin ne gândim că suntem totuși niște norocoși de ajungem chiar și la 30 de ani să supraviețui..
Mai pe seară era pe Sport.ro o emisiune „1000 ways to die”, sau ceva asemănător.. și arăta niște feluri de moarte stupidă.. deci cum să fii mim.. și să mori înecat cu o murătură, toți din jurul tău să te vadă că te chinui, dar de fapt să creadă că îți faci numărul, și toți să râdă fără nici un moment să creadă că viața îți este pusă în pericol.
În fine.. și în această dimineață am ajuns la muncă, la o mică bârfă cu colegii, am aflat că în parcare, unu a dat cu mașina peste o femeie, în marșarier fiind ce viteză putea avea, omul s-a oferit s-o ducă la spital, ea a refuzat, iar mai apoi a ajuns vrând nevrând la spital..
Concluzia fiind.. că pleci de acasă, toate bune, și ajungi mort pe targă într-o secundă.. nu realizezi când toate acestea se întâmplă, dar se pot întâmpla. Prețuiește-ți viața, trăiește-o cât mai bine poți, bucură-te de ea, fiindcă e posibil ca ultima șansă de ai vedea pe cei dragi să fie chiar acum.. în această secundă.