Trăim o viață evoluționistă, ce-ar fi să ne comportăm ca atare?
Câteodată, ca azi spre exemplu, stau și mă gândesc la căile vieții și „nemurirea sufletului”, asta ca să exprim mai multe chestii la un loc într-un mod relativ S.F. , ei bine și în gândurile acestea ale mele fac un fel de retrospectivă a vieții pe care am trăit-o până acum..
Evident ca orice altă persoană, avem momente bune în viață, și evident și momente mai puțin bune sau chiar rele, însă important este cum trecem peste aceste momente rele. Pentru că în fond cel mai important aspect al vieții noastre individuale, este călătoria pe care o parcurgem în viață.. cel puțin așa consider eu.
Mă gândeam așa, că am făcut o mulțime de chestii în acești 30 de ani pe care i-am străbătut până acum, dar știu că este loc de mai mult, știu că pot face mult mai multe, știu că am idei unele creative, altele de test cum le-aș putea chema, însă cred că cel mai important aspect al ideilor pe care le avem în decursul vieții este să avem capacitatea de a risca pentru acele idei.
Chiar dacă de foarte multe ori, unele idei sau alegeri în viață se dovedesc a fi niște eșecuri lamentabile, însă cred că din greșeli învățăm, nu? Deci dacă prin greșeli ne auto-educăm, de ce să nu ne permitem să facem greșeli? De ce să ne cramponăm în niște alegeri și nu vrem să trecem peste, să mergem înainte, să nu ne oprim din evoluție.. Oare care este capătul evoluției individuale?
Unele semne de întrebare pe care le am sunt general valabile pentru foarte mulți oameni care evoluează, însă sunt niște întrebări pe care cele mai multe persoane, și mă refer la cele care nu vor nimic de la viață decât un job care să le permită existența zilei de mâine, ei bine acest gen de întrebări respectivele persoane preferă să le evite.
Eu, întotdeauna voi ști că pot mai mult, și voi vrea mai mult în orice situație voi fi, atâta vreme cât o să îmi permită corpul și mintea. Dacă ai ajuns să citești tot acest articol, înseamnă că nu scriu chiar atât de rău, chiar și când sunt relativ melancolic.
Lasă un răspuns