În ultimii ani cred că am avut de învățat mai multe lecții de viață să le zic, și în mare parte toate s-au rezumat la acest cuvând magic.. așteptare.

Am avut așteptări de la oameni tehnici să fie tehnici până la capăt, așteptări care mi-au fost „înșelate” și oamenii tehnici la care așteptam să fie 200% siguri pe soluțiile propuse, s-au dovedit a fi pe sistemul.. „fake it till you make it”, deci cum ziceam așteptări înșelate. Sau cel puțin către anumite persoane. Am avut și încă am așteptări și de la alți oameni, tot tehnici, dar care se poate spune că mi-au depășit acele așteptări.

Am avut așteptări de la familie, pe alocuri.. evident, și aici, unele așteptări mi-au fost „înșelate” și nu s-au întâmplat lucrurile așa cum m-aș fi așteptat și ar fi fost firesc. But I will not get into this subject.

Am avut așteptări de la „decision makers”, evident și aici așteptările mi-au fost înșelate. Câteodată, când ești la masa deciziilor, vezi cum oamenii iau decizii dar nu bazate pe a fi ceva drept, onest și corect, ci mai degrabă pe sistemul „dacă moarea capra vecinului, restul nu contează”. Lucru care demonstrează cum se face business la un anumit nivel, pentru unii cel puțin.

Am avut așteptări de la mine, și.. uneori, și eu mi-am înșelat așteptările personale. Dar noi voi intra în detaliu nici pe această parte.

Deci, per ansamblu problema este.. așteptările trebuie să fie la minim spre deloc. Dacă așteptările sunt mai mici spre deloc, atunci.. It is, what it is.. Dacă ceva merge bine sau rău, atunci.. e bine, dacă ceva nu merge bine, asta e.