Anul acesta sărbătorile pascale m-au „lovit” cât se putea de bine, sau și mai bine. Fix în ziua de 23 aprilie, adică, precedentă nopții de înviere, după ce am condus aproximativ 330 km+/-, să ajung de la Pitești la Vrancea, nici nu am ajuns bine acasă și.. bam.. surpriză, piatra la rinichi m-a lovit așa, pe nepusă masă.
Inițial am crezut că e vorba despre „un curent” care m-a luat așa pe la spate, că tot am avut de descărcat chestii din mașina, și credeam că poate de pe la vreun popas care l-am făcut pe drum, am luat acel curent, dar nu nene.. era piatră la rinichi, cel puțin așa am constatat ulterior, după ce am fost nevoit să chem salvarea, nemaiputând de dureri.. În nebunia de moment și faptul ca eram alb la fața (da știu, eu brunet de regula, ajunsesem alb), iar iubita mea și tata, nu mai știuai ce să-mi facă să-mi oprească durerile, nu mi-am dat seama, că piatră la rinichi este, ținând cont că am mai avut la rinichiul stâng, avum mai bine de 10 ani. Totul a început pe faze..
Am sunat la salvare, ținând cont că eram la aproximativ 20 de km distanță de oraș, au ajuns destul de repede.. evident, m-am dus pe picioarele mele din casă până la salvare, aceasta fiind în fața porții, dar așa ușurel, ușurel, am ajuns, bine că nu m-am tăvălit pe joc precum în episodul v1. Asistenta de pe salvare, foarte drăguță, a vrut să-mi facă injecție în funduleț, dar eu fiind băiat cuminte și cu frică de Dumnezeu, am zis nu, că doar răbdăm ca bărbații 🙂 evident, până am ajuns la spital, mi-am dorit de vreo 3 ori să-mi fi făcut injecția, dar, nu se mai putea că nino-nino-danonino dădea talpă să ajungă bolnavu la șpital.
Ajuns la șpital, până acte, până scărpinat în fund la recepție acolo la UPU, etc.. „auuuuu.. auuuu.. haideți doamnă că mor aici”, au reușit într-un final să mă pună într-un pat și să-mi bage o perfuzie cu ceva calmante. În fine, una peste alta, am ajuns și la înviere, așa, cu puține dureri, dar asta a fost.
Totuși, azi o săptămână, de când a început „Piatră la rinichi v2” și înca nu am eliminat această „frumoasă” piatră. Pe rând medicamente.. Uractiv, Tavanic, No Spa, Controloc, Nurofen ce mi le-a prescris doctorul în primă fază, apoi văzând că durerile sunt și mai mari, am luat Ketorol, ăsta pare să fie puțin mai tare decât No Spa, ambele au administrare la 4 ore, în cele mai nașpa condiții, pentru adulți evident, așa că în momentul în care aveam crize, bam.. un No Spa, daca nu trecea în 4 ore, bam un Ketorol.. și între ele, am aflat ulterior, la vreo 2 zile, de chinuri, că în momentul în care ai criză nu e bine să consumi multe lichide, și e bine să pui comprese calde pe zona unde te doare, cică e posibil în foarte multe cazuri, să te lase.. și mare adevăr am citit (pe un site al unei clinici, îmi scapă numele acum). Totuși, ziua, 90% din cazuri nu aveam nimic, dar seara.. pff.. seara era deja altă poveste, am avut seri în care mă lua criza pe la 9-10, și mă ținea până pe la 1-2 noaptea, dar și seri în care mă lua criza de la 10-11 și nici până la 5 dimineața nu scăpam de dureri, chiar dacă luasem calmante regulat + comprese cu apă caldă.. nimic.
Am zis să-mi fac programare la medic, nu cel de familie, ci un urolog.. ce să vezi, după paști toți doctorii mai sunt plecați câteva zile, și deci abia pe 2 mai, voi putea să găsesc, astfel încât m-am și programat la urolog. Totuși sunt 100% convins că în acest weekend, până în programarea de la doctor, scăp eu de piatra asta, cum s-ar zice.. „simt în mine asta” 🙂 Oricum, e foarte bună și asigurarea asta medicală adiționala, decât cea de care beneficiază orice cotizant la stat. Dar despre așa ceva, voi scrie altă dată, până una alta, sper să scăp de piatra de la rinichi cât mai repede.