Să vă fie rușine fiindcă ați dezamăgit toți suporterii Naționalei României..
Aseară că 90% dintre români m-am uitat la meciul României cu Albania, la fotbal evident. Pot spune că după meci am simțit o foarte mare dezamăgire. Nu știu exact cum să descriu sentimentul, însă aveam așa un fel de nod în gât și o senzație de îmi venea să plâng.
Ciudat sentiment pentru mine, care sunt de fel mai împietrit așa, însă cu toate că știam faptul că România nu mai are jucători care joacă cu pasiune, care să ne facă mândri pe noi suporterii, am ales să ignor acele gânduri și să cred că România va trece de faza grupelor cel puțin.
Mai mare greșeală nu puteam face, și am ales să mă agăț de gândul că vom răzbi, lucru care nu s-a întâmplat. Chiar și scriind acest articol îmi vine greu să cred că ne-am împiedicat de țări ca Elveția sau Albania.
Îmi vine greu să cred că Nicușor Stanciu a făcut numărul 10 de rușine, număr care era sacru la națională. Îmi vine greu să cred că Ciprian Tătărușanu, încă odată a arătat cât de slab este, și sincer, cred că are probleme cu vederea.
Îmi vine greu să cred că peste jumătate din echipa româniei juca precum în amicale, în timp ce jucători precum Alibec, Sânmărtean, Hoban, Grigore, Andone sau Popa, își dădeau silința să facă combinații, să lucreze ca echipa să câștige teren și să înscrie. Îmi vine greu să cred că sunt atât de dezamăgit despre restul echipei.
Vedeam azi un video cu jocul României din `94 împotriva Argentinei, când jucau al de Ilie Dumitrescu, Gică Hagi, și alții, meciuri de legendă pentru naționala noastră. Meciuri care nu vor mai fi vreodată, jucători care nu se vor mai naște.
Mai pot spune că în locul lor, a acestor jucători de bani gata, nu aș mai veni la națională, și cu siguranță nu aș mai participa la nici un fel de meci care vrea să reprezinte România. Să vă fie rușine!
